Război

Introducere

Ați auzit de scrisoarea deschisă a 28 de celebrități postată pe site-ul revistei "Emma"?

Semnatarii acestei scrisori deschise îi cer cancelarului german să nu livreze arme grele Ucrainei.

Această scrisoare trece în prezent prin toate bulele de opinie, similar cu ceea ce s-a întâmplat cu Corona. Au apărut brusc diviziuni în grupuri și familii unde nu te-ai fi așteptat niciodată și acum se pare că se întâmplă din nou.

Aceste celebrități sunt la ele acasă în bule complet diferite și au profesii diferite, de la artiști la jurnaliști, avocați și, de asemenea, oameni de știință.

De exemplu, Alice Schwarzer și Dieter Nuhr au semnat și nu mai au nimic de a face unul cu celălalt.

Ce spune această scrisoare? De ce stârnește o asemenea furtună în lumea mass-media?

(https://www.emma.de/artikel/offener-brief-bundeskanzler-scholz-339463)

Extras:

Împărtășim verdictul privind agresiunea rusă ca fiind o încălcare a normei de bază a dreptului internațional. De asemenea, împărtășim convingerea că există o datorie politică și morală de principiu de a nu se retrage din fața forței agresive fără a riposta.
Dar tot ceea ce poate fi derivat de aici are limite în alte precepte ale eticii politice. Suntem convinși că două astfel de linii de limită au fost atinse acum: În primul rând, interdicția categorică de a accepta un risc manifest de escaladare a acestui război într-un conflict nuclear. Livrarea unor cantități mari de armament greu ar putea face însă ca Germania însăși să devină parte la război. Iar un contraatac rusesc ar putea astfel declanșa cazul de asistență reciprocă în cadrul Tratatului NATO și, prin urmare, pericolul imediat al unui război mondial. A doua limită este gradul de distrugere și suferință umană în rândul populației civile ucrainene. Chiar și o rezistență justificată împotriva unui agresor este la un moment dat insuportabil de disproporționată față de aceasta.
Avertizăm împotriva unei duble erori: în primul rând, că responsabilitatea pentru pericolul escaladării până la un conflict nuclear aparține doar agresorului inițial și nu și celor care, cu ochii deschiși, îi oferă un motiv pentru a acționa
într-o manieră
posibil criminală
.
Și, în al doilea rând, că decizia privind responsabilitatea morală a "costului" suplimentar în vieți omenești în rândul populației civile ucrainene este de competența exclusivă a guvernului acestora. Normele obligatorii din punct de vedere moral sunt de natură universală

Forumurile de scrisori ale cititorilor din diversele ziare care au scris un articol despre această scrisoare sunt cu adevărat zbuciumate în acest moment.

Există de la naivitate până la îngrijorare legitimă în aceste evaluări, dar susținătorii acestei scrisori par să fie în minoritate.

Nici mie nu mi se pare ușoară această întrebare și m-am gândit cum să judec războiul și livrările de armament, mai ales în calitate de creștin?

În urmă cu o bună sută de ani încă mai existau oameni care se numeau creștini și binecuvântau armele. Acest lucru mi se pare greșit astăzi. Sau creștinii germani s-au rugat pentru victorie în Primul Război Mondial. Probabil că mulți creștini francezi au făcut același lucru, dar bineînțeles că nu poate fi corect.

Războiul în Vechiul Testament

În Vechiul Testament găsim destul de multe războaie descrise în Biblie. Ele făceau parte din realitatea vieții oamenilor din acea vreme. Au existat chiar războaie ocazionale pe care Dumnezeu le-a ordonat, dar cred că trebuie să vedem asta în contextul oamenilor din acea vreme. Este similar cu sacrificiile de animale. Acestea au fost ordonate de Dumnezeu (există multe despre acest lucru în Geneza) pentru a clarifica principiul păcatului și al iertării de către Dumnezeu pentru oamenii în înțelegerea lor din acea vreme.

Acest lucru este descris atât de frumos în Scrisoarea către Evrei (Evrei 10:1-4; NL):

1 Așadar, Legea aducea doar o umbră a ceea ce avea să vină, nu realitatea bunurilor cerești. Jertfele se repetau an de an, dar ele nu puteau da o curățire perfectă celor care veneau să se închine. 2 Dacă ar fi fost așa, atunci nu ar mai fi existat sacrificii, pentru că cei care aduceau jertfe ar fi fost curățați o dată pentru totdeauna și ar fi avut conștiința curată. 3 Dar s-a întâmplat contrariul. Sacrificiile anuale le-au reamintit din nou păcatele lor an de an. 4 Căci sângele taurilor și al țapilor nu poate îndepărta păcatele.

Jertfa corectă este Isus Hristos, așa cum este descrisă în versetul 10:

Și Dumnezeu vrea ca noi să fim sfințiți prin jertfa trupului lui Isus Hristos o dată pentru totdeauna.

Acesta este sacrificiul corect pentru iertarea păcatelor, sacrificiile de animale fiind doar un simbol neclar al acestuia.

La fel se întâmplă și cu războaiele din Vechiul Testament. Dumnezeu, așa cum am menționat deja, s-a folosit uneori de ele pentru că oamenii nu cunoșteau altă cale, dar, de fapt, Dumnezeu nu vrea război, iar descrierile de război din Vechiul Testament ne pot servi ca imagini pentru lupta noastră de zi cu zi, în lupta împotriva seducției sau a ispitei, în lupta pentru a nu ne comporta cu răutate față de ceilalți etc.

Întregul Vechi Testament este o carte ilustrată pentru noi astăzi, cu povești adevărate din care putem învăța.

Dar și în Vechiul Testament există deja afirmații universale despre multe lucruri, de asemenea despre război, de exemplu în Miheia 4, 1-4; unde este descrisă o lume nouă, viitoare:

1 Dar în zilele de pe urmă, Muntele Templului va întrece în mărime și înălțime toți ceilalți munți. Atunci, oameni din toate națiunile se vor aduna la el. 2 Multe națiuni vor porni la drum și se vor striga unele pe altele: "Veniți, să ne urcăm pe muntele Domnului, la templul Dumnezeului lui Israel. Acolo ne va învăța căile Lui, ca să trăim așa cum vrea El să trăim". Căci Domnul va trimite instrucțiunile Sale din Sion și cuvântul Său din Ierusalim. 3. Atunci el va fi judecătorul multor popoare și va face dreptate națiunilor puternice, oricât de departe ar fi ele. Atunci își vor preface săbiile în pluguri și sulițele în briceaguri. Nici o națiune nu va mai ataca o altă națiune și nimeni nu va mai învăța să facă război. 4 Fiecare va sta liniștit în via sa și sub smochinul său, căci nu va mai fi nimic de care să se teamă. Iată ce a spus Domnul Atotputernic!

Când va veni acest viitor, nu știu, dar puteți vedea că războiul nu face parte din noua lume a lui Dumnezeu. Nu face parte din planul și scopul real al lui Dumnezeu.

Războiul astăzi

Dar, cu toate acestea, a existat întotdeauna război și încă mai există război și astăzi, iar în Biblie este descris destul de sobru în unele locuri.

De exemplu, în Eclesiastul 3 există un pasaj care începe cu afirmația "Există un timp pentru orice", unde sunt enumerate tot felul de lucruri cotidiene, iar în v.8 se spune: "Există un timp pentru orice":

Există un timp pentru a iubi, precum și pentru a urî. Războiul are timpul său, la fel ca și pacea.

De fapt, nu vrem ca războiul să fie un lucru cotidian. Trăim aici, în țara celor binecuvântați, fără război de peste 75 de ani, atât de mult încât aproape că nu-l mai observăm.

Dar în acest timp a existat întotdeauna război, chiar și aici, la ușa noastră, în fosta Iugoslavie, dar cumva nu a fost aici.

Iar acum suntem amenințați chiar indirect. Și mulți oameni se tem să nu fie târâți în război.

Acum opt ani am ținut o predică pe tema "războiului" și am arătat imagini cu câmpul de morminte de la Verdun, în Franța. Cunoașteți cu siguranță acest câmp de morminte de la televizor.

Războiul este o asemenea porcărie, atâția tineri care mor în el, pentru ce, vă întrebați!

Dar războiul nu este un joc ca "Risk", de exemplu, unde oamenii se adună dinainte și decid: "Acum vom juca război".

Nu, se întâmplă adesea ca o armată să invadeze o altă țară, iar armata țării invadate ripostează. Iar într-un astfel de scenariu, nu prea ajungi nicăieri cu declarații generale de genul "Faceți pace fără arme" sau "Imaginați-vă că este război și nimeni nu pleacă." sau "Trebuie să-și rezolve conflictul în mod pașnic". nu prea ajung nicăieri.

Unii oameni s-ar putea să se simtă mai degrabă ca în Psalmul 68:31; NL

Pedepsiți națiunile ostile - fiara sălbatică care se ascunde în stufărișuri, oastea de prinți și conducătorii de națiuni. Umiliți-i pe cei care ne cer tribut. Împrăștiați națiunile care se bucură de război.

Psalmii sunt rugăciuni și cântări personale și conțin adesea multă emoție personală, așa cum bine se poate auzi aici.

Bineînțeles, acest verset mi-a amintit și de războiul din Ucraina. Dar "împrăștie națiunile care se delectează cu războiul."? Nu este întotdeauna doar un mic grup meschin de conducători care vor război, iar bieții oameni nobili nu?

Nu știu, dar sper că da. Ar fi o prostie dacă 145 de milioane de ruși s-ar bucura de război.

Un război include întotdeauna soldați, iar soldații care se întorc din război rareori vorbesc pozitiv despre ceea ce au trăit acolo.

În Noul Testament, soldații sunt și ei menționați în treacăt. De exemplu, atunci când diverși oameni îl întreabă pe Ioan Botezătorul ce ar trebui să facă, sunt menționați și soldații romani (Luca 3:14; NL):

"Și noi ce să facem?", au întrebat niște soldați. Ioan le-a răspuns: "Nu fiți hoți și șantajiști. Mulțumiți-vă cu plata voastră".

El nu spune aici: aruncați armele și dezertați, ci rămâneți decenți în cadrul muncii voastre. Cu toate acestea, îmi pot imagina deja scenarii în care este corect să dezertezi.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, uciderea sistematică a evreilor din Uniunea Sovietică ocupată a fost efectuată de către grupuri operative ale Serviciului de Securitate nazist, adesea în cooperare cu Wehrmacht. Și dacă soldații detașați ar fi dezertat pentru acest lucru, aș avea deplină înțelegere pentru acest lucru.

Dar rămâne dificil să judecăm toate acestea. Să ne întoarcem la această scrisoare deschisă. Există în esență două argumente acolo.

În primul rând, prin furnizarea de arme, se oferă agresorului inițial un motiv pentru a acționa în mod criminal.

Mie mi se pare absurd acest argument, deoarece agresorul face oricum ceea ce vrea. El nu pare să fie deschis la negocieri, de exemplu, a negat întotdeauna înainte că va avea loc o invazie în Ucraina.

Iar al doilea argument este că rezistența ucraineană va crește peste măsură numărul victimelor civile. Cu toate acestea, conform cunoștințelor actuale, în unele orașe care s-au aflat o vreme sub ocupație rusă, de exemplu Bushta, civilii au fost uciși de către forțele de ocupație. O rezistență și mai mare ar fi putut preveni victimele.

Desigur, trebuie să vă fie clar că judecata mea despre această scrisoare și despre această situație actuală nu valorează prea mult, deoarece nici eu nu am cunoștințe mai profunde și știu doar ceea ce se scrie în mass-media și îmi fac o părere despre aceasta.

Ce înseamnă războiul pentru noi?

Mă pot gândi la trei niveluri de semnificație pentru noi.

Rugăciune

Primul, cel mai important, este să ne rugăm pentru situația respectivă, pentru că numai Dumnezeu Atotputernic poate face ceva în această privință. Dar pentru ce ar trebui să ne rugăm?

Pentru pace? Ce fel de pace? O pace victorioasă pentru Rusia, un compromis între agresor și invadat? Un compromis între agresor și victimă? Sună ciudat.

Pentru o victorie pentru Ucraina? Da, simpatizez cu asta, desigur, pentru că autorul și victima mi se par destul de clare în acest conflict.

Dar tot mă simt copleșit de situație, însă Dumnezeu ne vede inima și se uită la motivele noastre și înțelege ce vrem să spunem.

În copleșirea mea personală față de această situație, am ajuns la trei puncte pentru care aș dori să mă rog:

să fie cât mai puțini oameni care să-și piardă viața.
pentru cât mai puțini oameni să își piardă libertatea.
pentru cât mai puțini oameni posibil să-și piardă casele.

Ajutor practic

Al doilea nivel de importanță pentru noi este ajutorul practic. Sunt mulți refugiați din Ucraina care vin în țara noastră și este important să îi primim și să îi ajutăm.

De asemenea, cred că este bine că țara noastră face multe și putem participa și noi, în funcție de ceea ce Dumnezeu pune pe inima fiecăruia.

Să învățăm ceva pentru noi înșine

Și apoi înseamnă și că încercăm să învățăm ceva pentru noi înșine.

Umilință

Un punct este umilința față de alte opinii. Am spus deja că nu consider că argumentele acestei scrisori deschise sunt valabile, ba chiar cred că sunt evident greșite în ochii mei, iar acest lucru este deja periculos. Trăim într-o epocă în care grupuri de oameni își spun unii altora pe nume, că sunt evident greșite, idioți, dormiți oi, treziți-vă. Am ajuns de mult timp la un astfel de nivel în societatea noastră.

În 1 Petru 5:5, ELB se spune:

Dar voi toți îmbrăcați-vă cu smerenie ⟨în relațiile voastre⟩ unii cu alții! Căci "Dumnezeu se împotrivește celor mândri, dar dă har celor smeriți".

Iar smerenia include recunoașterea faptului că se poate și greși și că nu îl consideră pe cel care nu este de acord cu ea ca fiind un idiot.

Aici ar trebui să ne diferențiem de lumea exterioară.

Războiul din interiorul nostru

Și iarăși, războiul ne poate face să ne dăm seama că cauzele nu sunt departe (Iacov 4:1-3; NL):

1 Care sunt cauzele războaielor și certurilor dintre voi? Nu cumva sunt poftele multe care se războiesc în voi? 2 Râvniți și nu aveți nimic; complotați și ucideți și nu obțineți nimic. Sunteți invidioși pe ceea ce au alții și nu puteți obține; așa că vă luptați și vă certați ca să le luați. Dar vă lipsește atât de mult ceea ce vă doriți pentru că nu cereți de la Dumnezeu. 3 Și chiar dacă cereți, nu obțineți, pentru că cereți din motive greșite și căutați doar plăcerea voastră.

Ne-am dat seama că așa stau lucrurile și că avem nevoie de iertare și de aceea am devenit creștini.

Să ne rugăm ca, pe de o parte, să avem o imagine realistă despre noi înșine și, pe de altă parte, să fim întotdeauna capabili să ne purtăm unii cu alții în pace și dragoste.

Rezumat

Fac un rezumat.

Am analizat pentru început această scrisoare deschisă, care, în esență, avertizează asupra războiului nuclear și a victimelor civile prin rezistența față de agresor. Astăzi a fost vorba despre război.
Ne-am uitat în linii mari la războaiele din Vechiul Testament și la modul în care acestea nu sunt modele pentru acțiunile noastre, ci mai degrabă imagini din care să învățăm. De fapt, Dumnezeu nu dorește războiul, așa cum a fost clarificat în Mica 4:1-4 ("săbiile în pluguri, sulițele în coase de tăiat").
Războiul astăzi este, din păcate, încă un lucru obișnuit, deși este teribil. Am luat în considerare pe scurt afirmațiile din scrisoarea deschisă, dar vă rog să vă faceți propriile păreri în această privință, ca și, desigur, în legătură cu tot restul predicii.
Care este semnificația războiului pentru noi astăzi?

Haideți să ne rugăm pentru situația din Ucraina, pentru ca cât mai puțini oameni să își piardă viața, libertatea și casele.
Este nevoie de ajutor practic pentru refugiații ucraineni.
De asemenea, putem învăța și noi din această situație:

Umilință față de alte opinii. Chiar dacă alții greșesc în ochii noștri, s-ar putea să ne înșelăm și noi.
vedem că aici suntem diferiți față de lumea exterioară
Războiul vine din dorințele din noi (Iacov 4:1-3)